Structurile arhetipale ale lumii ca ansamblu se aseamana ca legumele intr-o ciorba. Toate sunt fierte, blegi si inerte, nu pleaca nicaieri si se scurg in acelasi mat. De ce vorbim despre unitate prin diversitate cand tot doi ochi avem si tot aceleasi sentimente nutrim, tine doar de imaginatia bolnava a unor autori de enciclopedii interminabile.
Fiind poet la ceas tarziu si neavand suficienta bere in rezervor, am stat si m-am gandit de ce cucu meu sa mai scriu despre Bucales? Cu ce e mai deosebit orasul asta decat Sofia sau Kievul, ca-n fond toate sunt locuite de parliti de est-europeni, carne de tun pentru intreprinzatorii occidentali? Pai cu nimic, doar ca traim in el si asta conteaza mai presus decat toate bijuteriile arhitecturale ascunse si maidanezii mai liberi decat vacile hinduse si femeile frumoase si curvele ieftine.
Ne doare-n pusca mai rau decat ne doare inima cand ne strangulam cu catralioane de fibre optice si facem jogging cu escadroane de caini in spate. Nu ridicam niciodata privirea sa nu ne oripileze incoerenta cladirilor. Pai daca Picasso ar fi venit aici si-ar fi fost platit sa picteze o panorama a orasului ar fi preferat sa lase un seismograf sa-si faca treaba peste noapte, iar el doar sa coloreze contururile rezultate.
Nimeni nu s-a gandit ca cenusiul nu-i decat fata livida si descuamata a orasului, care sta cu ochii cat cepele si o ia razna de la atatea face-lifturi.
Nu exista aglomerari urbane ideale, nici estetice sau prietenoase. Sunt doar asezari umane bine administrate, sa poti trai in ele fara sa fii deranjat de mediul antropic. Hai sa ne gandim ce-ar fi o mana de vopsea pe niste ziduri?
Si prin absurd sa vina un Pache de secol XXI, sa ne ia pe toti de ceafa sa ne traga doua capace si sa ne dea un sut in cur sa ne propulseze pana-n Zimnicea. Si cand ne intoarcem orasul sa fie luna si noi sa dam cu caciula de astrahan de pamant sa spunem: Ptui, futui gura ma-sii ce frumos e! Si uite ba frate ca n-a demolat nimic, n-a facut nici un turn. A dat cu vopsea, a taiat matele de pe stalpi si a bagat niste copacei printre alei. Cine-ar fi zis ca locuim in orasul asta...
Curentul asta al plafonarii si abandonului spiritual ma repugna profund pana intr-acolo incat imi var stromeleagul invartosat in dumnealui. Nu-ti poti baga nimic la figurat in Bucuresti pentru ca aici locuiesti si e ca si cum te-ai defeca in sufragerie cu aceesi placere morbida cu care arunci tigarile pe jos.
Nu doresc sa fiu comico-tragic, desi Aristofan, Eschil, Sofocle si Euripide si-ar fi gasit mai mult ca sigur inspiratia prin partile astea. Bucurestiul este totusi un oras vesel prin insasi oamenii lui, cu stereotipiile si prototipurile lui sociale. Doar ca de atata veselie uitam sa facem curat dupa noi.
Si nu-s eu miezul pamantului sa deschid ochii nimanui si sa spun lucruri de genul: "stiai ba ca transportul in comun a aparut in Bucuresti in anul 1871?" E o chestiune de vointa si de mai putina durere in cur.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu