Stripped Classicism in Cotroceni

Ca sa incepem in stilul pur telegrafic de postare in spatiul virtual, voi enumera o serie de cuvinte cheie: Cotroceni, Academia de Inalte Studii Militare, Duiliu Marcu, arhitectura fascista - clasicism epurat, Albert Speer, Boris Iofan.

Anii '30 au ramas in mentalul colectiv bucurestean drept apogeul dezvoltarii urbane si economice a orasului. Din punct de vedere politic am fost in schimb aruncati usor usor in valtoarea ideilor de extrema stanga sau dreapta care cuprindeau Europa. Si cum orice curent ideologic trebuie sa castige simpatia maselor, propaganda trebuia dusa agresiv indiferent de mijloace. Arhitectura este probabil cea mai directa si usoara cale de a inradacina in mijlocul unei comunitati urbane noi sisteme de valori.

Arhitectura tipica acelei perioade a fost acel clasicism epurat excesiv - "stripped classicism" impozant, comasat in marile orase din Germania, Italia si URSS. Varfuri de lance in noul trend megalomanic au fost Albert Speer si Boris Iofan, tatucii celebrelor Zeppelinfeld din Nuremberg si a caldirii Guvernului Sovietic din cartierul Bersenevka.
De ce clasicism epurat excesiv? Pentru ca noul curent fusese internationalizat dincolo de granitele totalitarismului si adaptat in fiecare stat in concordanta cu specificul local. Deci, il vom gasi si-n Australia (National Library of Australia) sau SUA (Troup County Courthouse LaGrange Georgia, San Francisco Mint) intr-o viziune mult mai umana.
Pe scurt, clasicismul epurat insemna inlaturarea completa sau partiala a decoratiunilor, stucaturi, capiteluri, mozaicuri, fresce, basoreliefuri etc. caracteristice curentelor anterioare: neoclasicism, romantism sau ecletismul francez.


House on Embankment - Moscova


Zeppelinfeld - Nuremberg

Monumentalismul exagerat al edificiilor publice din Germania sau URSS a fost temperat din fericire pentru Bucuresti, datorita echilibrului stilistic impus de arhitecti precum Duiliu Marcu sau Octav Doicescu.

S-a tot comentat pe seama rezistentei acerbe duse de Duiliu Marcu la Expozitia Universala de la Paris din 1937 impotriva exagerarilor volumetrice ale pavilioanelor vecine si a inovatiilor care neaga in proportie de 100% trecutul. Introducerea de elemente traditionale romanesti precum prispa cu stalpi de lemn, arcuri tipice manastirilor oltenesti si inserarea stilului neo-romanesc in noile constructii ce tind mai degraba catre art-deco nu este o alaturare tocmai fericita.
Cert este ca edificiile construite in anii '30 nu evoca nici unul din aceste elemente, poate doar prin interpretarile anumitor arhitecti si urbanisti, care tin cu tot dinadinsul sa glorifice cultura traditionala romaneasca.
Dar desigur, asta este parerea mea de profan in ale arhitecturii, deci puteti sa aruncati cu coji de banane in mine...



Salonul Romaniei la Paris in 1937

Iar daca tot m-am decis sa epuizez subiectul Cotroceni, ma voi limita la Academia de Inalte Studii Militare din dealul Cotroceni, opera arhitectului Duiliu Marcu.

Cand a fost demararata constructia, in 1937, concomitent cu participarea Romaniei la Expozitia Universala, Duiliu Marcu devenise intr-o anumita masura arhitectul de casa al familiei regale. Faptul ca dadea apa la moara planurilor lui Carol al II-lea de sistematizare a orasului ii deschisese numeroase oportunitati de a-si practica meseria cu succes si de a-si pune amprenta asupra capitalei.
Planul de urbanism din 1935 prevedea refacerea tesutului stradal cu influente inca medievale si trasarea de artere drepte, practice si piete vaste in care sa aiba loc paradele caracteristice regimului nu tocmai democratic.

Se observa asemanarile planului urbanistic interbelic cu modificarile guvernate de acel stile littorio fascist care tinea mortis sa redefineasca gloria imperiala a capitalei Italiei.



Exemplu de Stile Littorio

Academia Militara este in momentul inaugurarii o solutie optima pentru perspectiva oferita de dealul Cotroceni si resistematizarea bulevarului Eroilor. Planul din 1935 urmarea continuarea arterei pana la piata Victoriei, dominata de o alta creatie a arhitectului Duiliu Marcu: Palatul Victoria. Cert este ca ansamblul ridicat pe terasele dinspre Soseaua Panduri este in concordanta cu o lege invizibila a gravitatiei urbanistice, care face ca toata zona sa convearga spre monumentalitatea academiei.
Simetria volumelor, pusa in valoare de relieful terasat, incadreaza armonios edificiul in cochetul cartier, devenind un punct de referinta nu doar pentru zona respectiva, ci si pentru intreg orasul.





Ansamblul construit consta din cladirea principala si o serie de pavilioane care se inscriu intr-o incinta rectangulara. Academia dispune de numeroase sali de cursuri, un amfiteatru cu 450 locuri, biblioteca, birouri ale directiei invatamantului superior militar si ale administratiei.