Cotrocenii "din vale"

La sfarsitul secolului XVIII, Cotrocenii se ridicau timid la marginea orasului, intre padurea vasta de la apus si mlastinile dinspre Filaret. Mult timp, terenurile din jurul manastirii Cotroceni apartineau acesteia, singurele constructii mentionate fiind morile si colibele tiganilor caramidari din lunca Dambovitei.
Existau cateva motive pentru care lumea se ferea sa se aseze aici: proximitatea codrului ce "gazduia crema societatii" acelor vremuri, armatele care traversau teritoriul Tarii Romanesti sau o invadau pur si simplu, isi ridicau aici tabara, zona mlastinoasa era predispusa inundatiilor, raul nefiind canalizat, lipsa drumurilor si distanta mare, pentru secolul XVIII, fata de centrul orasului.

Harta intocmita de Marele Stat Major Austriac in 1791
Exceptand tiganii caramidari (mentionati in planul austriac drept zigel schaleg), pe la inceputul secolului XIX se aseaza aici cativa bulgari zarzavagii, printre care si un oarecare Nedea. Bulgarul ridica o zadruga (sat), in care majoritatea erau rude sau apropiati ai acestuia. Cum toate loturile de pamant erau detinute de egumenii de la Cotroceni, cei ce isi ridicau aici casa plateau embatic manastirii (forma de arendare a unei proprietati pe termen foarte lung, in intervalul caruia arendasul beneficia de toate drepturile de proprietate. - Din ngr. embatíkion.). In acest fel au aparut mai toate mahalalele Bucurestilor, care apoi luau numele manastirii. Cu trecerea anilor, situatia incepe a se imbunatatii, astfel ca pe la 1876 avem circa 150 de proprietari embaticari in Cotroceni.

Planul Cotrocenilor - 1876
In planul din 1876 apare Soseaua Cotroceni in forma ei incipienta, construita de Barbu Stirbey in 1853. Locuind la Cotroceni, pe tot parcursul domniei, Stirbey dorea o legatura intre Soseaua Bolintinu, actualul Iuliu Maniu si Podul Paliciului, care ducea mai tarziu catre cazarma Malmaison. Soseaua avea in lateral santuri pentru scurgerea apelor, sau cu alte cuvinte, bombe biologice cu explozie intarziata. In 3 ani, se doreste resistematizarea strazii, care este pietruita din actuala Piata Leu pana jos la cazarma.
In 1876, dupa deschiderea noului drum, Ministerul de Razboi si Ministerul Lucrarilor Publice ordona constructia unei noi cai de acces catre manastire: actualul Bulevard al Geniului, denumit asa dupa unul din batalioanele Regimentului I de Geniu, constructorul drumului.
In 1899, Soseaua Cotroceni capata infatisarea actuala in timpul mandatului primarului Barbu Stefanescu Delavrancea (scriitorul). Soseaua se armoniza perfect cu gradinile Palatului si ale Institutului Botanic, devenind un loc de promenada pentru localnici.
Constructia soselei a sectionat parcul paaltului Cotroceni, unit pana atunci cu terenul ocupat astazi de Gradina Botanica. 7 ani mai tarziu s-a infiintat prima gradina botanica din capitala, situata in partea de miazazi a palatului, pe locul ocupat astazi de parcul palatului.

Cotrocenii pe la 1900
O alta strada importanta a fost Soseaua Carol Davila. Renumitul medic cumparase teren in partea din deal, in vecinatatea manastirii. In 1862 este expropriat pentru a se construi azilul Elena Doamna. Drept despagubire, ii este oferit un teren pe actualul locul actualei Facultati de Medicina. Strada care intersecteaza Bulevardul Eoilor Sanitari langa Medicina, se numeste si astazi Carol Davila si pastreaza in mare parte acelasi traseu. Davila este cel care amenajeaza soseaua, transformand o ulita mai veche ce se infunda complet pe timpul iernii.
La inceputul secolului XX, reteaua de strazi din jurul bisericii Elefterie nu exista. In schimb, la baza dealului, la intersectia Soselei Cotroceni cu Splaiul, mare parte din stradutele inca existente, erau taiate de ceva vreme: Str, Erbariei (actuala Dr. Juvara) si Str. Foca (actuala Dr. E.M. Severin).
G.M. Ionescu considera ca un aport insemnat adus dezvoltarii cartierului a fost adus de egumenul Meletie, care a embaticat pana la secularizarea averilor manastiresti toate loturile de pamant ramase libere in Cotroceni. Fiind grec si neavand intentia sa ramana pe aceste meleaguri, se pare ca pana la venirea lui Cuza stransese destui bani cat sa isi ridice propria manastire.