Leat 7123 Noembre 27

"Cu mila lui Dumnedeu, Io Radul Voevod si Domn a toata tara rumaneasca, feciorul marelui si prea bunului raposat: Mihnea Voevod, nepotul batranului si prea bunului raposat Alexandru Voevod, datam Domnia Mea aceasta porunca a Domniei mele, slugei Domniei mele Stoicai Vataful, si Predei si lui Istfan si cu fratii lui si cu feciorii lor, cati Dumnedeu le va darui, ca sa le fie lor mosia Cotracenilor, din camp, din apa; din padure si din hotar pana in hotar, ori-cat se va alege, pentru ca iaste a lor batrana si drepta mosie, de la mosii lor din dilele altor Domni batrani. Apoi, cand au fost in dilele raposatului Mihaiu Voevod, el singur au impresurat acesta mosie de o au luat pe sema domneasca si de atunci pana acum, au stat to mosie domnesca. Iar cand au fost acum in dilele Domniei Mele, cand s'au milostivit Domnul Dumnedeu si cinstitul imparat, de mi'au daruit Domnia si cu schiptrul stapanirei tarii rumanesti, iar slugile Domniei Mele Stoica vataful, si Preda si Istfan, au venit inaintea Domniei mele, de s'au rugat ca sa rascumpere mosia lor de la Cotraceni. Intre aceia Domnia mea, singur m'am milostivit de am slobozit si s'au rascumparat de catre Domnia Mea cu 24000 aspri; insa au dat sluga Domniei Mele Stoica vataful singur 12000aspri gata, pe jumatate din mosie; iar pe cealalta jumatate de mosie, aceia singuri au dat Stefan si presa iarasi 12000 aspri gata. Ca sa tie sluga Domniei Mele Stoica vataful jumetate de mosie, iar Stefan si Preda, cealalta jumatate; si cine cum au dat banii asa sa tie si mosia" - leat 7123 (1614) Noembre 27.
Asa suna hrisovul domnesc al lui Radu Mihnea Voda, care pe langa o stima de sine exagerata, a se vedea repetarea obsesiva dupa canoanele vremii probabil a sintagmei "Domnia Mea", ne lasa si o valoroasa marturie scrisa a inceputurilor Cotrocenilor.
Pe baza acestui hrisov, G.M. Ionescu a facut in cartea sa, Istoria Cotrocenilor, Lupscilor (Elefterie) si Grozavescilor, un calcul simplu: "Expresiunile "batrana" si ca 'o au de la mosii lor: ne arata ca proprietarii erau in a treia generatie; socotind generatiunea de 30 ani, iar pe a treia numai pe jumatate de ore-ce ea nu era sfarsita (?!?), - gasim ca mosia Cotroceni era in stapanirea acelor proprietari cam de 75 de ani ; cari, scaduti din 1614 data hrisovului nostru, ne da anul 1539 (?!?)..." Ingenios nu?
Deci, care va sa zica Misu Viteazu, ramanand fara bani, taxeaza excesiv proprietarii mosiei Cotrocenilor. Astia "dau faliment", iar cosmarul lui Sinan Pasa de la Calugareni le ia "cu sila" terenurile. Dupa ce lucrurile se mai linistesc si aventura de un an a primei uniri a principatelor ia sfarsit cu moartea lui Misu in 1601, in 1614, proprietarii isi rascumpara mosia.
In momentul "exproprierii domnesti" in satul Cotroceni, de pe mosiile mai sus mentionate, mai exact de pe mosia Stoicai Vataful, se aflau 6 familii de mosneni dintre care unii sunt transformati in rumani (serbi). Tot acolo se afla si un schit condus de doi calugari greci, Ignatios si Neofitos. Rumanii se rafuiesc cu Dumitra, sotia lui Stoica vataful, pentru rascumpararea proprietatilor imediat dupa rascumpararea mosiei de catre Stoica, Stefan si Preda. Cum Dumitra avea relatii sus puse la stapanire, se duce si obtine de la Alexandru Voda Coconul (1623 - 1627)o intarire a hrisovului care-i atesta dreptul de proprietate. In respectivul hrisov erau specificate exact hotarele mosiei: "din hotarul Lupescilor pana in hotarul Detcoilor, din apa Dambovitei si cu vaduri de mora". Hotarul Lupestilor era limita estica a actulului cartier, actualul deal al Spirii numindu-se in acele vremuri, dealul Lupestilor.
Ghioca, fiul lui Stoica Vafatful si a Dumitrei, intra in scena cumparand in 1631 de la Sandru negutatorul si sotia lui, Maria, a 3-a parte din funia Predei, fratele Mariei. Mai cumpara apoi un "vad de mora' in Detcoi, o funie de mosie la Cotroceni de la Istfan Iushasa si de la Dragomir Cioroescul. Localizarea exacta a Detcoiului nu poate fi data, insa presupunem ca era undeva pe locul actualului cartier Grozavesti. Daca gresesc, imi fac mea culpa de pe acum.
Intrigile din familia lui Ghioca cresc pe masura ce lacomia sa si a mamei sale calca in picioare chiar si propria familie, de la care smulge bucati insemnate de teren. Pas cu pas, Ghioca isi "jefuieste" chiar si propria mama si in 1640 ajunge sa stapaneasca intreaga mosie si satul Cotroceni.
Si-ajungem la momentul conflictului dintre Grigore Ghica Voda si Postelnicul Constantin Cantacuzino. Despre asta am scris acum ceva timp aici .
Insa inainte ca cei doi sa se bumbaceasca, altele au fost relatiile prin high class-ul muntean.
In 1658, Constantin Serban Carnul este azvarlit de pe tronul Munteniei de catre Gheorghe Ghica Voda, tatal lui Grigore Ghica. El se aliaza cu Racotzi, principe al Transilvaniei, cu Gheorghita Stefan si cu Mihnea al III-lea, detronat din Moldova. In 1660, "Carnul" isi incearca norocul si traverseaza muntii in Muntenia pentru a-si redobandi tronul. Isi ia cu sine cativa boieri printre care si pe Ghioca "Capitanul". Ce anume l-a facut pe Ghioca sa treaca de partea lui Constantin, nu stim. In momentul inceperii ostilitatilor, terenurile lui Ghioca sunt confiscate ca o rasplata a tradarii si sunt date lui Serban Cantacuzino, fiul postelnicului Cantacuzino, cel mai credincios slujitor al domnului: "Intr'aceia Domnia mea, vedend slujba cea dreapta si credincioasa si socotind Domnia mea si pentru paguba ce i-au facut si pentru ficlenia ce au facut Domniei mele, dat-am acesta carte a Domniei mele, (slugei Domniei mele Serban Cantacuzino) ca sa fie volnic cu acesta carte a Domniei mele, sa tie satul Cotroceni din judetul Ilfov din sus de Bucuresci. Tot satul cu tot hotarul si cu tot venitul de pretutindeni, ori-cat se va alege si rumanii cati se vor afla intr'acest sat si cu viile, morile si vadurile de mora ca sa'i fie lui mosie si feciorilor si nepotilor si stranepotilor mosie ohabnica in veci 7168 (1660) Iunie 10 dile".
Tradarea capitanului Ghioca consta in furtul a 12 cai pe care Serban ii adusese pentru armata lui Ghica. In momentul in care domnitorul ii confera lui Serban Cantacuzino titlul de proprietar al mosiei Cotrocenilor nu se gandise ca valoarea cailor era mult sub valoarea mosiei si ca diferenta trebuia totusi platita de Serban. Fii capitanului Ghioca trebuiau sa plateasca la randul lor paguba produsa de tatal lor. Fiind lefteri, sunt nevoiti sa vanda mosia lui Serban Cantacuzino si sa incheie socotelile cu viata dulce de la Cotroceni.


Serban Cantacuzino

De-aici incolo, in istoria Cotroceniului incepe "era Serban Cantacuzino"...

Nenea Serbanel ocupase mai multe functii la viata lui, inainte de a deveni domnitor peste Tara Romaneasca, evidentiindu-se prin calitatile sale diplomatice exceptionale. Era considerat un barbat "bine", da iama in iatacul domnitelor, mai ales in cel al doamnei domnitorului Gheorghe Duca. Pe langa asta, era si putred de bogat si se bucura pe de-o parte de simpatia unora iar pe de alta parte isca o seama de intrigi care aproape ca l-au dus la pieire. In ziua de 7 octombrie 1678 este nevoit sa fuga la mosia de la Cotroceni unde v-a sta "cotrocit" pana in noiembrie cand va prelua tronul. Se zice ca pentru a induce in eroare urmaritorii ar fi pus la cai potcoavele invers, astfel incat acestia sa creada ca vine spre oras cu oaste (sau fara). Drept multumire pentru ca a scapat cu viata, nu se stie cum, va ridica manastirea Cotroceni in mijlocul codrului in care-si gasise izbavirea.

Am tot discutat pe seama numelui cartierului, corelat cu legenda populara a evenimentelor din toamna lui 1678 si bejenia lui Serban Cantacuzino. G.M. Ionescu considera ca numele nu are nimic de-a face cu arhaismul "a cotroci":
"Am spus ca nu este adevarat ca numele de Cotroceni s'ar deriva de la verbul a cotroci din care cu timpul s-ar fi transformat in Cotroceni, din motive filologice; pentru ca particulele ani, iani si eni nu se deriva niciodata de la verb ci tot-dauna de la substantiv, de exemplu botos-botosani, baleanu-baleni, bour-boureni, cezianu-cezieni, farcas-farcaseni, bucium-buciumeni, cotroc-cotroceni.
Deci a trebuit sa existe un orecare Cotroc ori Cotrocea de la care sa fi venit numele satului si mosiei Cotroceni; si ca proba ca asa este, noi am vedut ca Cotrocenii existau deja inca cu acest nume la 1539 si a continuat a fi numit ca atare pana in timpurile in care vorbim".