Cotrocenii "din vale"

La sfarsitul secolului XVIII, Cotrocenii se ridicau timid la marginea orasului, intre padurea vasta de la apus si mlastinile dinspre Filaret. Mult timp, terenurile din jurul manastirii Cotroceni apartineau acesteia, singurele constructii mentionate fiind morile si colibele tiganilor caramidari din lunca Dambovitei.
Existau cateva motive pentru care lumea se ferea sa se aseze aici: proximitatea codrului ce "gazduia crema societatii" acelor vremuri, armatele care traversau teritoriul Tarii Romanesti sau o invadau pur si simplu, isi ridicau aici tabara, zona mlastinoasa era predispusa inundatiilor, raul nefiind canalizat, lipsa drumurilor si distanta mare, pentru secolul XVIII, fata de centrul orasului.

Harta intocmita de Marele Stat Major Austriac in 1791
Exceptand tiganii caramidari (mentionati in planul austriac drept zigel schaleg), pe la inceputul secolului XIX se aseaza aici cativa bulgari zarzavagii, printre care si un oarecare Nedea. Bulgarul ridica o zadruga (sat), in care majoritatea erau rude sau apropiati ai acestuia. Cum toate loturile de pamant erau detinute de egumenii de la Cotroceni, cei ce isi ridicau aici casa plateau embatic manastirii (forma de arendare a unei proprietati pe termen foarte lung, in intervalul caruia arendasul beneficia de toate drepturile de proprietate. - Din ngr. embatíkion.). In acest fel au aparut mai toate mahalalele Bucurestilor, care apoi luau numele manastirii. Cu trecerea anilor, situatia incepe a se imbunatatii, astfel ca pe la 1876 avem circa 150 de proprietari embaticari in Cotroceni.

Planul Cotrocenilor - 1876
In planul din 1876 apare Soseaua Cotroceni in forma ei incipienta, construita de Barbu Stirbey in 1853. Locuind la Cotroceni, pe tot parcursul domniei, Stirbey dorea o legatura intre Soseaua Bolintinu, actualul Iuliu Maniu si Podul Paliciului, care ducea mai tarziu catre cazarma Malmaison. Soseaua avea in lateral santuri pentru scurgerea apelor, sau cu alte cuvinte, bombe biologice cu explozie intarziata. In 3 ani, se doreste resistematizarea strazii, care este pietruita din actuala Piata Leu pana jos la cazarma.
In 1876, dupa deschiderea noului drum, Ministerul de Razboi si Ministerul Lucrarilor Publice ordona constructia unei noi cai de acces catre manastire: actualul Bulevard al Geniului, denumit asa dupa unul din batalioanele Regimentului I de Geniu, constructorul drumului.
In 1899, Soseaua Cotroceni capata infatisarea actuala in timpul mandatului primarului Barbu Stefanescu Delavrancea (scriitorul). Soseaua se armoniza perfect cu gradinile Palatului si ale Institutului Botanic, devenind un loc de promenada pentru localnici.
Constructia soselei a sectionat parcul paaltului Cotroceni, unit pana atunci cu terenul ocupat astazi de Gradina Botanica. 7 ani mai tarziu s-a infiintat prima gradina botanica din capitala, situata in partea de miazazi a palatului, pe locul ocupat astazi de parcul palatului.

Cotrocenii pe la 1900
O alta strada importanta a fost Soseaua Carol Davila. Renumitul medic cumparase teren in partea din deal, in vecinatatea manastirii. In 1862 este expropriat pentru a se construi azilul Elena Doamna. Drept despagubire, ii este oferit un teren pe actualul locul actualei Facultati de Medicina. Strada care intersecteaza Bulevardul Eoilor Sanitari langa Medicina, se numeste si astazi Carol Davila si pastreaza in mare parte acelasi traseu. Davila este cel care amenajeaza soseaua, transformand o ulita mai veche ce se infunda complet pe timpul iernii.
La inceputul secolului XX, reteaua de strazi din jurul bisericii Elefterie nu exista. In schimb, la baza dealului, la intersectia Soselei Cotroceni cu Splaiul, mare parte din stradutele inca existente, erau taiate de ceva vreme: Str, Erbariei (actuala Dr. Juvara) si Str. Foca (actuala Dr. E.M. Severin).
G.M. Ionescu considera ca un aport insemnat adus dezvoltarii cartierului a fost adus de egumenul Meletie, care a embaticat pana la secularizarea averilor manastiresti toate loturile de pamant ramase libere in Cotroceni. Fiind grec si neavand intentia sa ramana pe aceste meleaguri, se pare ca pana la venirea lui Cuza stransese destui bani cat sa isi ridice propria manastire.

Leat 7123 Noembre 27

"Cu mila lui Dumnedeu, Io Radul Voevod si Domn a toata tara rumaneasca, feciorul marelui si prea bunului raposat: Mihnea Voevod, nepotul batranului si prea bunului raposat Alexandru Voevod, datam Domnia Mea aceasta porunca a Domniei mele, slugei Domniei mele Stoicai Vataful, si Predei si lui Istfan si cu fratii lui si cu feciorii lor, cati Dumnedeu le va darui, ca sa le fie lor mosia Cotracenilor, din camp, din apa; din padure si din hotar pana in hotar, ori-cat se va alege, pentru ca iaste a lor batrana si drepta mosie, de la mosii lor din dilele altor Domni batrani. Apoi, cand au fost in dilele raposatului Mihaiu Voevod, el singur au impresurat acesta mosie de o au luat pe sema domneasca si de atunci pana acum, au stat to mosie domnesca. Iar cand au fost acum in dilele Domniei Mele, cand s'au milostivit Domnul Dumnedeu si cinstitul imparat, de mi'au daruit Domnia si cu schiptrul stapanirei tarii rumanesti, iar slugile Domniei Mele Stoica vataful, si Preda si Istfan, au venit inaintea Domniei mele, de s'au rugat ca sa rascumpere mosia lor de la Cotraceni. Intre aceia Domnia mea, singur m'am milostivit de am slobozit si s'au rascumparat de catre Domnia Mea cu 24000 aspri; insa au dat sluga Domniei Mele Stoica vataful singur 12000aspri gata, pe jumatate din mosie; iar pe cealalta jumatate de mosie, aceia singuri au dat Stefan si presa iarasi 12000 aspri gata. Ca sa tie sluga Domniei Mele Stoica vataful jumetate de mosie, iar Stefan si Preda, cealalta jumatate; si cine cum au dat banii asa sa tie si mosia" - leat 7123 (1614) Noembre 27.
Asa suna hrisovul domnesc al lui Radu Mihnea Voda, care pe langa o stima de sine exagerata, a se vedea repetarea obsesiva dupa canoanele vremii probabil a sintagmei "Domnia Mea", ne lasa si o valoroasa marturie scrisa a inceputurilor Cotrocenilor.
Pe baza acestui hrisov, G.M. Ionescu a facut in cartea sa, Istoria Cotrocenilor, Lupscilor (Elefterie) si Grozavescilor, un calcul simplu: "Expresiunile "batrana" si ca 'o au de la mosii lor: ne arata ca proprietarii erau in a treia generatie; socotind generatiunea de 30 ani, iar pe a treia numai pe jumatate de ore-ce ea nu era sfarsita (?!?), - gasim ca mosia Cotroceni era in stapanirea acelor proprietari cam de 75 de ani ; cari, scaduti din 1614 data hrisovului nostru, ne da anul 1539 (?!?)..." Ingenios nu?
Deci, care va sa zica Misu Viteazu, ramanand fara bani, taxeaza excesiv proprietarii mosiei Cotrocenilor. Astia "dau faliment", iar cosmarul lui Sinan Pasa de la Calugareni le ia "cu sila" terenurile. Dupa ce lucrurile se mai linistesc si aventura de un an a primei uniri a principatelor ia sfarsit cu moartea lui Misu in 1601, in 1614, proprietarii isi rascumpara mosia.
In momentul "exproprierii domnesti" in satul Cotroceni, de pe mosiile mai sus mentionate, mai exact de pe mosia Stoicai Vataful, se aflau 6 familii de mosneni dintre care unii sunt transformati in rumani (serbi). Tot acolo se afla si un schit condus de doi calugari greci, Ignatios si Neofitos. Rumanii se rafuiesc cu Dumitra, sotia lui Stoica vataful, pentru rascumpararea proprietatilor imediat dupa rascumpararea mosiei de catre Stoica, Stefan si Preda. Cum Dumitra avea relatii sus puse la stapanire, se duce si obtine de la Alexandru Voda Coconul (1623 - 1627)o intarire a hrisovului care-i atesta dreptul de proprietate. In respectivul hrisov erau specificate exact hotarele mosiei: "din hotarul Lupescilor pana in hotarul Detcoilor, din apa Dambovitei si cu vaduri de mora". Hotarul Lupestilor era limita estica a actulului cartier, actualul deal al Spirii numindu-se in acele vremuri, dealul Lupestilor.
Ghioca, fiul lui Stoica Vafatful si a Dumitrei, intra in scena cumparand in 1631 de la Sandru negutatorul si sotia lui, Maria, a 3-a parte din funia Predei, fratele Mariei. Mai cumpara apoi un "vad de mora' in Detcoi, o funie de mosie la Cotroceni de la Istfan Iushasa si de la Dragomir Cioroescul. Localizarea exacta a Detcoiului nu poate fi data, insa presupunem ca era undeva pe locul actualului cartier Grozavesti. Daca gresesc, imi fac mea culpa de pe acum.
Intrigile din familia lui Ghioca cresc pe masura ce lacomia sa si a mamei sale calca in picioare chiar si propria familie, de la care smulge bucati insemnate de teren. Pas cu pas, Ghioca isi "jefuieste" chiar si propria mama si in 1640 ajunge sa stapaneasca intreaga mosie si satul Cotroceni.
Si-ajungem la momentul conflictului dintre Grigore Ghica Voda si Postelnicul Constantin Cantacuzino. Despre asta am scris acum ceva timp aici .
Insa inainte ca cei doi sa se bumbaceasca, altele au fost relatiile prin high class-ul muntean.
In 1658, Constantin Serban Carnul este azvarlit de pe tronul Munteniei de catre Gheorghe Ghica Voda, tatal lui Grigore Ghica. El se aliaza cu Racotzi, principe al Transilvaniei, cu Gheorghita Stefan si cu Mihnea al III-lea, detronat din Moldova. In 1660, "Carnul" isi incearca norocul si traverseaza muntii in Muntenia pentru a-si redobandi tronul. Isi ia cu sine cativa boieri printre care si pe Ghioca "Capitanul". Ce anume l-a facut pe Ghioca sa treaca de partea lui Constantin, nu stim. In momentul inceperii ostilitatilor, terenurile lui Ghioca sunt confiscate ca o rasplata a tradarii si sunt date lui Serban Cantacuzino, fiul postelnicului Cantacuzino, cel mai credincios slujitor al domnului: "Intr'aceia Domnia mea, vedend slujba cea dreapta si credincioasa si socotind Domnia mea si pentru paguba ce i-au facut si pentru ficlenia ce au facut Domniei mele, dat-am acesta carte a Domniei mele, (slugei Domniei mele Serban Cantacuzino) ca sa fie volnic cu acesta carte a Domniei mele, sa tie satul Cotroceni din judetul Ilfov din sus de Bucuresci. Tot satul cu tot hotarul si cu tot venitul de pretutindeni, ori-cat se va alege si rumanii cati se vor afla intr'acest sat si cu viile, morile si vadurile de mora ca sa'i fie lui mosie si feciorilor si nepotilor si stranepotilor mosie ohabnica in veci 7168 (1660) Iunie 10 dile".
Tradarea capitanului Ghioca consta in furtul a 12 cai pe care Serban ii adusese pentru armata lui Ghica. In momentul in care domnitorul ii confera lui Serban Cantacuzino titlul de proprietar al mosiei Cotrocenilor nu se gandise ca valoarea cailor era mult sub valoarea mosiei si ca diferenta trebuia totusi platita de Serban. Fii capitanului Ghioca trebuiau sa plateasca la randul lor paguba produsa de tatal lor. Fiind lefteri, sunt nevoiti sa vanda mosia lui Serban Cantacuzino si sa incheie socotelile cu viata dulce de la Cotroceni.


Serban Cantacuzino

De-aici incolo, in istoria Cotroceniului incepe "era Serban Cantacuzino"...

Nenea Serbanel ocupase mai multe functii la viata lui, inainte de a deveni domnitor peste Tara Romaneasca, evidentiindu-se prin calitatile sale diplomatice exceptionale. Era considerat un barbat "bine", da iama in iatacul domnitelor, mai ales in cel al doamnei domnitorului Gheorghe Duca. Pe langa asta, era si putred de bogat si se bucura pe de-o parte de simpatia unora iar pe de alta parte isca o seama de intrigi care aproape ca l-au dus la pieire. In ziua de 7 octombrie 1678 este nevoit sa fuga la mosia de la Cotroceni unde v-a sta "cotrocit" pana in noiembrie cand va prelua tronul. Se zice ca pentru a induce in eroare urmaritorii ar fi pus la cai potcoavele invers, astfel incat acestia sa creada ca vine spre oras cu oaste (sau fara). Drept multumire pentru ca a scapat cu viata, nu se stie cum, va ridica manastirea Cotroceni in mijlocul codrului in care-si gasise izbavirea.

Am tot discutat pe seama numelui cartierului, corelat cu legenda populara a evenimentelor din toamna lui 1678 si bejenia lui Serban Cantacuzino. G.M. Ionescu considera ca numele nu are nimic de-a face cu arhaismul "a cotroci":
"Am spus ca nu este adevarat ca numele de Cotroceni s'ar deriva de la verbul a cotroci din care cu timpul s-ar fi transformat in Cotroceni, din motive filologice; pentru ca particulele ani, iani si eni nu se deriva niciodata de la verb ci tot-dauna de la substantiv, de exemplu botos-botosani, baleanu-baleni, bour-boureni, cezianu-cezieni, farcas-farcaseni, bucium-buciumeni, cotroc-cotroceni.
Deci a trebuit sa existe un orecare Cotroc ori Cotrocea de la care sa fi venit numele satului si mosiei Cotroceni; si ca proba ca asa este, noi am vedut ca Cotrocenii existau deja inca cu acest nume la 1539 si a continuat a fi numit ca atare pana in timpurile in care vorbim".

Take a walk on the historic side belle epoque style

Ca Bucurestiul este o placinta arhitectonica alimentata mai mult sau mai putin fericit de zeci de generatii este un adevar. Ca Bucurestiul nu are un centru istoric inchegat si ca nu poti duce un strainez sa admire cladirile istorice pe un traseu coerent este iar adevarat. Sa vezi orasul asta iti trebuie rabdare si tutun. PUNCT

Sfaturi pentru surzi: Pentru promenade cea mai buna perioada este sfarsitul de saptamana cand aproape o treime din populatie dispare subit. In restul timpului pot fi vizitate muzeele si celelalte atractii "indoor". Cine nu ma crede poate sa incerce strazile adiacente Pietei Victoria sau Cismigiului. O sa fiti uimiti de linistea din buricul vulcanului.

Sambata seara

















Duminica


Parcul Luigi Cazzavillan

Pe strada Theodor Aman...pictor

Renovam, renovam

Detaliu Ministerul Invatamantului

Pe Spiru Haret

Daca Spiderman ar fi bucurestean, n-ar mai salva pe nimeni

Episcopia Romano-Catolica

Theodor Aman colt cu Berthelot

Liceu cimitir al tineretii mele

Palatul Romanit - Muzeul Colectiilor - Calea Victoriei

Detaliu - Muzeul Colectiilor

Casa Monteoru - Calea Victoriei

Pe la Moxa

Casa Gradisteanu

Aceeasi cladire vazuta dinspre str. Nicolae Iorga

Corpul de cladire vecin fostei ambasade a Canadei (Casa Gradisteanu)

Vila Pillat si o istorie a cladirii aici

Pe Str. Nicolae Iorga

Henri Coanda colt cu Iorga

Pe Visarion ... a se observa limbile ceasului

Palatul Bratianu, pe Visarion...baietii de la APMNIR au uitat sa-l treaca pe harta monumentelor

palatul Bratianu, si o mica descriere

Ambasada Frantei, str. Biserica Amzei

Casa Mita Biciclista

Hotel Amzei - str. Piata Amzei

Palatul Regal

Un leu pentru Ateneu

BCU - Fundatiunea Universitara Carol I

Finalul periplului - Piata Walter Maracineanu

Stripped Classicism in Cotroceni

Ca sa incepem in stilul pur telegrafic de postare in spatiul virtual, voi enumera o serie de cuvinte cheie: Cotroceni, Academia de Inalte Studii Militare, Duiliu Marcu, arhitectura fascista - clasicism epurat, Albert Speer, Boris Iofan.

Anii '30 au ramas in mentalul colectiv bucurestean drept apogeul dezvoltarii urbane si economice a orasului. Din punct de vedere politic am fost in schimb aruncati usor usor in valtoarea ideilor de extrema stanga sau dreapta care cuprindeau Europa. Si cum orice curent ideologic trebuie sa castige simpatia maselor, propaganda trebuia dusa agresiv indiferent de mijloace. Arhitectura este probabil cea mai directa si usoara cale de a inradacina in mijlocul unei comunitati urbane noi sisteme de valori.

Arhitectura tipica acelei perioade a fost acel clasicism epurat excesiv - "stripped classicism" impozant, comasat in marile orase din Germania, Italia si URSS. Varfuri de lance in noul trend megalomanic au fost Albert Speer si Boris Iofan, tatucii celebrelor Zeppelinfeld din Nuremberg si a caldirii Guvernului Sovietic din cartierul Bersenevka.
De ce clasicism epurat excesiv? Pentru ca noul curent fusese internationalizat dincolo de granitele totalitarismului si adaptat in fiecare stat in concordanta cu specificul local. Deci, il vom gasi si-n Australia (National Library of Australia) sau SUA (Troup County Courthouse LaGrange Georgia, San Francisco Mint) intr-o viziune mult mai umana.
Pe scurt, clasicismul epurat insemna inlaturarea completa sau partiala a decoratiunilor, stucaturi, capiteluri, mozaicuri, fresce, basoreliefuri etc. caracteristice curentelor anterioare: neoclasicism, romantism sau ecletismul francez.


House on Embankment - Moscova


Zeppelinfeld - Nuremberg

Monumentalismul exagerat al edificiilor publice din Germania sau URSS a fost temperat din fericire pentru Bucuresti, datorita echilibrului stilistic impus de arhitecti precum Duiliu Marcu sau Octav Doicescu.

S-a tot comentat pe seama rezistentei acerbe duse de Duiliu Marcu la Expozitia Universala de la Paris din 1937 impotriva exagerarilor volumetrice ale pavilioanelor vecine si a inovatiilor care neaga in proportie de 100% trecutul. Introducerea de elemente traditionale romanesti precum prispa cu stalpi de lemn, arcuri tipice manastirilor oltenesti si inserarea stilului neo-romanesc in noile constructii ce tind mai degraba catre art-deco nu este o alaturare tocmai fericita.
Cert este ca edificiile construite in anii '30 nu evoca nici unul din aceste elemente, poate doar prin interpretarile anumitor arhitecti si urbanisti, care tin cu tot dinadinsul sa glorifice cultura traditionala romaneasca.
Dar desigur, asta este parerea mea de profan in ale arhitecturii, deci puteti sa aruncati cu coji de banane in mine...



Salonul Romaniei la Paris in 1937

Iar daca tot m-am decis sa epuizez subiectul Cotroceni, ma voi limita la Academia de Inalte Studii Militare din dealul Cotroceni, opera arhitectului Duiliu Marcu.

Cand a fost demararata constructia, in 1937, concomitent cu participarea Romaniei la Expozitia Universala, Duiliu Marcu devenise intr-o anumita masura arhitectul de casa al familiei regale. Faptul ca dadea apa la moara planurilor lui Carol al II-lea de sistematizare a orasului ii deschisese numeroase oportunitati de a-si practica meseria cu succes si de a-si pune amprenta asupra capitalei.
Planul de urbanism din 1935 prevedea refacerea tesutului stradal cu influente inca medievale si trasarea de artere drepte, practice si piete vaste in care sa aiba loc paradele caracteristice regimului nu tocmai democratic.

Se observa asemanarile planului urbanistic interbelic cu modificarile guvernate de acel stile littorio fascist care tinea mortis sa redefineasca gloria imperiala a capitalei Italiei.



Exemplu de Stile Littorio

Academia Militara este in momentul inaugurarii o solutie optima pentru perspectiva oferita de dealul Cotroceni si resistematizarea bulevarului Eroilor. Planul din 1935 urmarea continuarea arterei pana la piata Victoriei, dominata de o alta creatie a arhitectului Duiliu Marcu: Palatul Victoria. Cert este ca ansamblul ridicat pe terasele dinspre Soseaua Panduri este in concordanta cu o lege invizibila a gravitatiei urbanistice, care face ca toata zona sa convearga spre monumentalitatea academiei.
Simetria volumelor, pusa in valoare de relieful terasat, incadreaza armonios edificiul in cochetul cartier, devenind un punct de referinta nu doar pentru zona respectiva, ci si pentru intreg orasul.





Ansamblul construit consta din cladirea principala si o serie de pavilioane care se inscriu intr-o incinta rectangulara. Academia dispune de numeroase sali de cursuri, un amfiteatru cu 450 locuri, biblioteca, birouri ale directiei invatamantului superior militar si ale administratiei.

Inceput de 2010 wikipedia style

Ianuarie...Ianuaris....Ianus
Ianus (sau Ianus bifrons) a fost una dintre cele mai vechi divinitati din mitologia romana. La origine, Ianus a fost un rege care a domnit in Latium in epoca de aur. Dupa moarte a fost divinizat. Ca zeu protector al Romei i se atribuia un miracol care a salvat cetatea de o invazie a sabinilor: in timp ce dusmanii se pregateau sa treaca peste zidurile Capitoliului, Ianus a facut sa tasneasca in fata lor un suvoi fierbinte, care i-a silit sa se retraga. In amintirea acestui fapt persista la Roma obiceiul de a lasa in timp de razboi portile templului lui Ianus deschise, pentru a-i da posibilitate zeului sa vina in ajutorul romanilor. In timp de pace ele se inchideau. Ianus era infatisat cu doua fete opuse: una privea inainte, cealalta, inapoi. Era zeul usii, al sarbatorilor si riturilor de trecere si al fenomenelor de tranzitie.


In luna februarie, romanii organizau un festival al purificarii numit Februa derivat din latinescul Februarius care inseamna a purifica. Februarius a derivat si din numele zeului Februs, cunoscut mai apoi ca Pluto. Dateaza inca din timpurile stravechi ale nasterii Romei cand Februarie era ultima luna a anului.


Martie - Marte
Marte provine dintr-o fuziune a zeului agrar si razboinic Mavors, dintr-un vechi cult umbric, cu zeul etrusc Maris si cu zeul grec al razboaielor, Ares. Pana la cristalizarea acestui sincretism caracteristic mitologiei romane, Mavors era invocat ca protector al muncilor campului si chiar mai tarziu, cand se consolideaza cultul lui Marte, noua divinitate e venerata mai ales tot ca ocrotitoare a activitatilor agricole, personificand totodata renasterea periodica a naturii. Problemele de delimitare a terenurilor agricole si de aparare a gospodariilor si recoltelor contra incursiunilor de pradaciune il investesc pe acelasi zeu cu atributul nou al patronarii razboiului, dar initial aceste atribute se inrudeau strans: preotii zeitei agrare Ceres, Arvales, il invocau pentru ocrotirea ogoarelor si pe Marte, numindu-l Marmar, Marmor, Berber. Iar Cato lansase odata indemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca sa aiba grija de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, doua erau caracteristice: Rusticus si Silvanus. Cand Marte devine, in epoca imperiala, un zeu mai complex si in primul rand simbolul fortei militare romane, incepe sa fie considerat fiul cuplului Jupiter-Iuno. Numit Mars Ultor (Marte Pedepsitorul) si Marspiter (Mars Pater, Tatal), e inclus in triada protectoare a Romei, impreuna cu Jupiter si Quirinus. Sunt tatal lui Romulus si Remus si sot cu Rhea Silva.


Numele lunii aprilie (latina: Aprilis) vine de la cuvantul latinesc aperio, ire = a deschide, deoarece in aprilie se deschid mugurii plantelor. Inainte de anul 700 i.Hr., luna aprilie era a doua luna a anului in calendarul roman si avea 29 de zile. După ce Iuliu Cezar a introdus calendarul iulian in 45 î.Hr., luna aprilie avea 30 de zile si devenea a patra luna a anului.