Constantin Bacalbasa si cateva intamplari din Cotrocenii de altadata

1887

Scandalul de la Asilul Elena Doamna

"De mult se zvonea ca in acest Institut se petrec fapte imorale si ca atat pensionarele cat si unele institutoare sau pedagoage se dedau la practici contra naturii. Bineinteles ca intotdeauna cand intunericul acopere o cestiune, publicul exagereaza si cladeste fantezii nesfarsite. Adevarul este ca pe atunci, Azilul Elena Doamna avea aceasta reputatiune urata, asa ca o fata iesita din Azil era privita ca o mica vicioasa. 

De asta data zvonurile au fost confirmate de o masura oficiala - ministerul instructiunii Dimitrie Sturza a hotarat ca 5 eleve sa fie eliminate din Institut si trimise la manastirea Varatecul."

1893

Inundatii in Cotroceni

"Pe la 26 aprilie apele Dambovitei crescute peste masura, sar zagazurile si inundeaza tot cartierul Grozavesti, Caramidari si Cotroceni.

Apa amenintand ceas cu ceas, inginerii primariei s-au dus in ziua catastrofei cateva ore mai inainte sa previe populatia si s-o indemne a-si parasi casele luand lucrurile mai de pret, insa multi nu au voit sa asculte de acel sfat. 

Cele mai pagubite cartiere au fost cele de la Grozavesti si Caramidari. Gradina Botanica a fost desavarsit inecata. Rampa de vin a fost maturata, multe butoaie cu vin au fost luate de apa, altele au fost desfundate si sparte (...).

Primaria a impartit in prima zi 800 de paini, Consiliul Comunal a votat 10000 lei spre a se cumpara alimente populatiei de la Grozavesti si Vitanu."

1896

Sosirea imparatului Franz Josef (16 septembrie)

Franz-Josef, Carol I, Ferdinand , Ducele Alfred , Regina Maria , Regina Elisabeta

Marti 17 - revista trupelor la Cotroceni

"(...) S-au ridicat si cateva arcuri de triumf (pe traseul oficial):

- Gara de Nord

- hala Matache Macelarul

- Buzesti intersectia cu Grivita si Berzei

- Sf. Elefterie (lat de 12 m, inalt de 16 m)

La ora 9 si jumatate a sosit cortegiul imperial si indata a inceput defilarea. Au participat 35.000 ostasi. (...)

Defilarea a dat gres, insa din cauza unei intamplari fortuite. Toata noaptea o ploaie torentiala cazuse asupra Capitalei si fatalitatea a vrut ca, tocmai in fata locului de unde imparatul trebuia sa primeasca defilarea, sa fie o depresiune de teren. Acolo apa s-a adunat si a format o mlastina mare si adanca. (...) Astfel cand sirurile de soldati treceau, apa (...) sarea si acoperea oamenii peste piept (...), iar unele randuri s-au rupt. (...)

S-a observat ca la defilare imparatul a purtat, nu uniforma lui imperiala ci pe aceea de husar unguresc. In toate cercurile militare mai ales, faptul a fost viu criticat. Regele Carol purta uniforma austriaca."

1904

O intamplare hazlie

"La balul obicinuit ce se da, pe vremea aceea la palatul regal la 1 ianuarie s-a petrecut anul acesta un incident destul de hazliu. Iata ca prin marele salon de receptie se observa un domn imbracat in costum de consul, care se plimba in sus si in jos fara sa cunoasca pe cineva, fara ca cineva sa-l cunoasca (...). Misteriosul domn era Sir Reginal Ward, consulul Romaniei la Londra. 

(...) Obiceiul la Curte era ca, in cadrilul de onoare sa figureze deopotriva doamne romane si straine, dar principesa Maria si printul ferdinand nu mai respectau traditia. (...)

Acest incident a creiat pricipesei mostenitoare o atmosfera cam neplacuta in lumea oamenilor din societatea de sus, intrucat incidentului i s-a dat intelesul ca principesa Maria are o stima mediocra pentru femeile romane.

Mai tarziu unele din aceste doamne au harazit pe principesa cu o porecla. Fiindca locuia la palatul dela Cotroceni au botezat-o: Mita Cotroceanca."

O serata la palatul Cotroceni:

"La 22 mai s-a dat la palatul Cotroceni o serata in beneficiul societatii Materna, organizata sub auspiciile principesei Maria. Serbarea s-a dat in parcul castelului.

Au fost doua scene pe care s-a jucat teatru de varietati, o comedie de Courteline: "La paix chez soi" si pantomima: "Visul Domnitei".(...)

Spectacolul a fost organizat de Alexandru Davila. Davila era un superior director de teatru, avea energie, avea pricepere si avea gust, dar avea si talentul interpretului."

Fragmente din cartea "Bucurestii de alta data" - C. Bacalbasa (1930, Ed. Universul)

Constantin Bacalbasa

Dimitrie Papazoglu despre Cotroceni

"De acolo imprejur (bis. Izvorul Tamaduirii de pe strada Putul cu Apa Rece - sec XVIII) in ocolul Bucurestilor, erau morile Vladichii Filaret, numite la Grozavesti, langa Farmazonul (un grec ce da cu zodiele - Procopie al Farmazonului; de la sotia acestuia, terenul s-a numit Campul Procopoaiei; farmazonul a dat numele bisericii Farmazonului si ulitei Farmazonului - Strada Francamazona - Stirbey Voda), numit astazi Malmaison, apoi in urma, satul Cotroceni, astazi suburbia Sf. Elefterie, ce a primit acest nume dupa Sf. Icoana ce se pastreaza in biserica acelei suburbii si in apropierea careia se alfa vila sau palatele Brancovenilor si ale Filipestilor. In acel palat, vornicul Constantin Filipescu a dat masa mare lui Constantin Voda Ipsilant, unde au petrecut pana seara, dandu-i si o frumoasa artificie. Traditia zice ca pe acele dealuri erau paduri foarte mari si ca acolo ascunzandu-se Serban Voda cantacuzino de navalirea tatarilor si fagaduind infiintarea unei manastiri, a si fondat-o pe acel taram. In satul Cotroceni a existat o biserica din timpul domniei lui Mihai Viteazul sau de la inceputul secolului urmator avand hramul Serghie si Vacho. Dupa 1600, satul a ajuns in stapanirea lui Serban Cantacuzino care, ca multumire pentru scaparea sa de la urgia lui Gheorghe Duca, cand s-a cotrocit in padurea care acoperea dealul Cotroceni si a scapat de urmaritori, a ridicat manastirea intre 1679-1682."
(...)
"Pe acelasi deal a fost tabara rusilor la intaia invaziune in vremea Ecaterinii (1768-1774)"
(...)
Tot in Cotroceni se aflau si: "Ruinele palatului Basarabilor Brancoveni langa Elefterie, unde este si Cesmeaua veche a Tiganului, in marginea dealului Cotroceni, astazi toate ruine de zidarii in lunca Dambovitii."

Dimitrie Papazoglu - Istoria Fondarei Orasului Bucuresti (note si indicii de Marcel Dumitru Ciuca)

Muntii Bucegi - Valea Bucsoiului si Creasta Balaurului

"Dacă ai un dor ce te framântă

Nu căta că-i drum obositor

Hai prietene cu min' pe stanca

Pe cararile Bucegilor

Pe Morar în nopti cu luna plina

Sau pe brânele Bucsoiului

Vin scaldate parca în lumina

Zânele din Valea Cerbului."

Scurta istorie

Etimologia spune ca denumirea de Bucegi vine defapt de la Buceci sau Bucsa

deviat din Bugeac: BUGEÁC s. Tinut de stepa brazdat de vai adanci si seci si lipsit de ape curgatoare.

Probabil prezenta jneapanului numit si "bugeac" a dus la denumirea muntilor Bucegi.

Lingvistii sustin chiar ca Bucsoiul, unul din bratele stelei de munti ce se intalnesc in varful Omu, isi are numele derivat de la Buc, Bucur (nume autentic dacic).

Valea Bucsoiului si Creasta Balaurului

Gandindu-ma ce sa fac la sfarsitul saptamanii am hotarat sa plec impreuna cu Dorin prin muntii patriei asa ca am luat drumul Bucegilor.Ne intalnim sambata dimineata in Gara de Nord si ne suim veseli si obositi in acceleratul de 6:08 catre Satu Mare, cu destinatia Busteni. Dupa indelungi discutii ajungem in Busteni.

Ne pregatim rucsacii, scoatem betele si pornim in pas alert spre Poiana Izvoarelor. Vorbim cu un taximetrist sa ne duca pentru 15 lei pana la Gura Diham de unde aveam sa incepem traseul. In drum oprim sa luam ceva batoane de ciocolata si ajungem la 8:45 in Gura Diham.

Ajungem in 50 min. si ne asezam la un biscuite si o halva. Pornim in pas alert catre Take Ionescu si in 30 min. ajungem la intrarea din Valea Bucsoiului. Mancam ceva rapid, scoa tem echipamentul de catarare,strangem betele, ne echipam si pornim usurel pe vale. Zapada este foarte stabila si numai buna pentru coltari. Incet incet urcam asigurandu-ne in pioleti. Soarele straluceste pe cer si vremea pare numai buna. In departare in platoul Bucegilor deja incep sa se stranga nori de ceata dar suntem increzatori ca vremea va tine cu noi.

Bocancii imi joaca putin feste in picioare asa ca ma opresc si imi

strang sireturile.Dorin imi da niste sfaturi legate de urcarea pe vale asa ca ii ascult sfaturile constiincios.

Panta incepe sa fie din ce in ce mai inclinata, norocul nostru cu pioletii in care ne ajutam. Facem stanga apoi dreapta iar stanga si continuam traseul "tot in sus". In departare vedem si cateva capre negre ce ne incanta privirea. Norii par din ce in ce mai amenintatori si vedem cum se asterne ceata.

Din fericire nu avem parte de vant ceea ce face ca urcarea sa fie mai usoara. In departare se aude un suier ce se aude din ce in ce mai pronuntat cu fiecare pas pe care il facem. Ajungem undeva la jumatatea vaii si observam pe partea stanga un siroi de apa ce curgea vertiginos pe sub zapana pe care noiurcam. Nu-i problema stratul de zapada are mai bine de 4 m grosime asa ca nu ne facem griji.

Cateva poze si continuam traseul. Apare si prima saritoare fara zapada pe care o facem "tip top" un pas aici un pas acolo, atentie la coltari si depasim saritoarea. Cateva poze cu Valea Prahovei ce o lasasem in urma undeva la ora 8:30 si continuam

ascensiunea. Pe ici pe colo cate o floare timida iese la suprafata. Inca o saritoare neacoperita iar grija la coltari si pioletul in spate. Trecem de saritoare si panta deja ia inclinatie destul de mare.

Infigem zdravan pioletii in zapada ce acum devine gheata si ii dam cu incredere. o poza ici o poza colo, admiram norii furiosi ce se apropie de noi dar continuam traseul. Se lasa ceata serios si deja nu mai putem vedea la 2 m in fata.

Ajungem la un bolovan cazut si abordam traseul pe sub el, infigem serios coltarii si pioleti in zapada dura si continuam cu incredere. Spre bucuria noastra se ridica ceata si iata-ne ajunsi la iesirea din vale. Ne oprim sa mancam ceva rapid, scoatem coltarii, admiram Bucegii in toata splendoarea lor si pornim cu incredere pe Creasta Balaurului. In departare norii se agita si incep sa apara fulgerele, nu prea e de bine. Continuam cu incredere ratacim usor traseul dar il gasim rapid, innotam prin jnepeni, cateva traversari si o stanca iesita abordata cu incredere. Incepe sa picure si nu ne incanta deloc.

Terminam din fericire Creasta Balaurului si pornim rapid spre Timbal. Incep fulgere si tunete si nu stim cum sa coboram mai repede. Se pune pe o ploaie serioasa ce ne uda pana la piele. Ajungem in Timbal facem o pauza scurta si pornim rapid spre intrarea din Valea Morarului.

Ajungem in V.M. si fix la intrrarea in vale ne oprim sa ne schimbam de hainele ude. Moralul nostru este destul de ridicat pentru ca am terminat ce ne propusesem in siguranta.

Continuam pe triunghi rosu, parasim poteca marcata si ajungem la Casa de Vanatoare. Facem o scurta pauza si pornim catre Gura Diham bucurosi ca s-a oprit ploaia. facem catreva traversari ale raului si ajungem in Gura Diham undeva pe la ora 17:20. Dorin se schimba de sosetele umede, mancam cate o eugenia si pornim usor pe drumul forestier spre Busteni.

Nu plecam bine ca trece un nene binevoitor cu o Dacie pe langa noi, ii fac semn si ne ia cu masina pana in Busteni. Ajungem in gara, aflam ca avem tren la 18:50 asa ca ne oprim in "Pierde trenu" sa bem o bere si sa mancam ce mai avem prin rucsaci. Ne suim ametiti in tren si pornim lungul drum spre Bucuresti fericiti c-am facut o tura frumoasa si c-am trecut prin peripetiile acelea fara sa patim ceva.

Va saluta cu respect,

Cosmin