Orizonturi false

Motto: "Mama lui Stefan cel Mare! Investitorii straini folosesc mijloace neconventionale de schimbat PUZ-ul!"

Liniste...e liniste si placut... si frumos,... e serenisim chiar...

Cand deodata...

Picatura care a umplut paharul cazu cu un pleoscait surd in pocalul burgmeisterului. 

Ecoul se propaga languros in incaperea principala a noii eforii din PVC si Alucobond trezind pe neasteptate intaiul cetatean al urbei, care morocanos varsa continutul pocalului intr-unul mai adanc. 

Scoase apoi din birou un teanc de harti ale orasului mazgalite cu carioca pe care le privi cu nesat si punandu-si pe cap calpacul Gucci iesi pe balcon sa priveasca soarele cum apune pe cerul din patratele de termopan.   

Eufemismul edilitar, acest concept revolutionar care a spart toate tiparele si a dat de pamant cu absolut toate cliseele arhitectonice ale epocii, tocmai ce a inceput sa fie aplicat in urbe.

Esenta sa rezida in insasi relatia indivizibila dintre cer si pamant, sacru si profan, lumina si intuneric.

Vazduhul confera siguranta, lumina, speranta. De ce sa nu ii acordam importanta cuvenita.

De acum incolo il vom incastra in patratele, dreptunghiuri si alte forme geometrice si il vom inalta, vom acoperi intreg orasul si chiliile sale art-nouveau, art-deco si alte bazaconii, cu binecuvantarea din otel si sticla.

Ingemanarea maiestriei mesterilor si viitorul inefabil, metafizic, aproape stralucitor este o simpla si banala sintagma ce nu poate descrie nici in cele 1000 de cuvinte ale unei fotografii idealul investitorilor, acesti magi de la apus ai frumosului nostru oras.

Este impardonabil modul cum liniile perverse si simetria absconsa, de-a dreptul opulenta pe alocuri a vechilor constructii, pe care multi le-au atrbuit cercurilor oculte care sfidau cu nerusinare bunul simt al clasei muncitoare, strabunica corporatistilor de astazi...

este impardonabil deci, modul cum au fost clasificate, fotografiate, cuantificate, elogiate de catre multi farisei, epigoni ai dezvoltarii, ai progresului urbanistic.

Asa ceva este inadmisibil intr-o tara civilizata care vrea orase ca-n vest.

Si tocmai aici este latura originala a tuturor nazuintelor care s-au propagat asemenea unui cutremur de 9 grade pe intreg cuprinsul urbei.

Aceasta asezare nu trebuie si nici nu doreste sa fie vestica...ea fiind in est, chiar Balcani. Niciunde in lume cerul nu este incastrat pentru eternitate in sticla si otel in atatea feluri si atatea moduri de exprimare artistica.

Niciunde in lume progresul nu a pastrat din compasiune urmele trecutului si niciunde nu a acceptat ca infrastructura, acest sistem sangvin urban, sa ramana martor al trecutului si exemplu (de evitat, dar de pastrat din ratiuni diverse) pentru generatiile viitoare.

Si cum altfel poti aminti nepotilor si urmasilor in general despre trecutul nu tocmai stralucitor al orasului daca nu prin a pastra relicve cladite cu mult timp in urma, ici si colo.

Aceste insulite de piatra cioplita, contrastand placut cu peretii strasnici de termopan sunt, atat cat vor mai fi, si imi e totusi greu sa o spun aici, rani ale trecutului, adevarate pietre de moara in pantofii de lac ai investitorilor.

Burgmeisterul isi privi inca o data ctitoria impreunandu-si mainile ca pentru o rugaciune si lepadand caftanul lasa razele solare reflectate sa-i mangaie trupul.
Apoi spuse:
"Poate ca am sa-l rog pe Florin Codre sa-mi faca si mie o statuie aidoma fraierului de Lahovary!"

EPIC!