Asilul Elena Domna

"Este situat pe una din cele mai frumose positiuni din imprejurimile Capitalei, pe colina Cotrocenilor la o departare de un chilometru, spre miada-di de palatul Regal.

Initiativa infiintarei Asilului, se datoresce marinimiei Pricipesei Elena Domna, soria reposatului Domnitor Alexandru Ion i Cuza; insa terminarea si definitiva lui complectare in forma si organisatiunea sa actuala, se datoresce inaltei solicitudini a Mariei Sale Domnei si Regine Elisabeta; ca drept recunoscinta, s'au scris cu litere de aur pe frontispiciul frumosei cladiri, numele Marielor Lor."

"Asta-di Dumin'ca la 29 ale lunei Iuliu anul 1862 in dilele Mariei sele Alexandru Ion I Domnitorul Principatelor unite si ale Mariei Sale Domnei Elena, s'a pus piatra fundamentala a Institutului copiilor gasiti de sub patronagiul Mariei Selle Domna numit Asyl Elena Domna, fiind ministru presedinte al Consiliului Nicolae Cretulescu, al Afacerilor Streine si de Stat, principele Alexandru Cantacusin, al Cultelor si Instructiunii Publice Nicolae Racovita si Inspectore general al servicului sanitar, Doctor Carol Davila.

Tote acestea s'au pus intr'o cutie de arama, s'au pecetuit indata cu plumb. In procesul-verbal au avut onoarea a fi invitati ca sa subsemneze E.E.L.L.D.D. ministri, Cuviosia Sa Par. Calist, cei mai betrani dintre archimandritii administratori ai Manastirei Cotroceni si d. director al administratiunei sanitare.

Dupa indeplinirea formalitatilor, M.S. Domna, insotita de M.S. Domnitorul s'a coborat in santier; acolo Principesa Domnitore a primit din mainile mesterului architect un sort, simbol al operei laboriose si caritabile caruia voiesce a se consacra; a incins apoi acest sort de panza fina brodat de terancele de la Cotroceni. Cutia de arama continend procesul au fost introduse in piatra preparata si facuta ast-fel cum sa primeasca o alta piatra care s'o inchida si prin ajutorul unei mistrii de argint M. Sa a intins pe la inchieturi cimentul care pecetluesce pentru tot-de-a-una, punerea celei d'entaiu pietre la Asilu copiilor gasiti.

Dupa dorinta exprimata de archimandritii manastirei Cotroceni, M.S. Domna a hotarat ca mistria sa se pastreze in Museul National.

Partea oficiala a ceremoniei era terminata."

"Cel anteiu care a inceput sa adune copii gasiti si orfani a fost Dr. Davila, care a fost ca director si supraveghetor pana la mortea sa. Primul local al Asilului unde s'au adunat copii, a fost mai intaiu in casele socrei sele Sultana Marsil asta-di proprietatea Eforiei spitalelor civile de langa primaria Capitalei. (...)

In acest timp more prima sotie a D-rului Davila, Maria nascuta Marsil si sa casatoresce cu Ana Racovita din familia Golescilor. Atunci se stramuta Asilul din casele Sultanei Marsil, in casele sale proprii, de pe colina de langa palatul Cotroceni. Acesta casa cu locul incongiurator a fost al familiei Racovita, luat cu embatic de la manstirea Cotroceni. De aici incolo, copiii sunt ingrijit de D-na Ana Davila, in calitate de directore a institutului. Acesta directore fara salariu este pentru copii mama, in adevaratul inteles al cuventului; (...)

Ana Davila a fost otravita fara voe, luand in loc de chinina, stricnina, la 13(25) ianuarie 1874. Ea este inmormentata pe colina de langa Asil. Memoria ii va remane nestersa pentru copile, care supraveghiaza asupra lor din locul de fericire unde este mutata."

"In anul 1875 luna februarie, eforia spitalelor civile cere sa ii lase ei purtarea de grije asupra Asilului si in genere asupra copiilor saraci si guvernul, firesce, se bucura ca pote sa scape de acesta sarcina. (...) Sa termina aripa stanga a Asilului sa didesce atat bucatariile ca si spalatoriile lipite de acesta aripa si sa incepe plantatiunile din gradina Asilului. Tot atunci sa creaza o clasa normala, cor vocal, desemnul. Conform dorintei generosei fondatore, in tomna anului 1865 afara de copilele luate de pe la doici, s'a mai primit in Asil, orfani din parinti saraci, copile din parinti infirmi, ori de ale vechilor functionari publici mai ales din capitala si copile de preoti si invetatori, cu familii grele."

"In acest timp, edificiul Asilului nu era inca complect terminat, caci 'i lipsia o mica biserica unde copilele sa pota merge spre a se inchina in dilele de Duminic si serbatori si a se edifica in credinta stramosesca.

M.S. Domna Elisabeta visiteaza institutul cu de amanuntul si se convinge de lipsurile si scaderile lui si, ca si M.S. Elena Domna, ia nobila initiativa de a deschide o lista de subscriptiune pentru facerea unei Capele si se inscrie in fruntea listei cu 12.000 lei"

"Donatiunile contribuie puternic la desvoltarea acestei frumose institutiuni, care ia proportiuni colosale asa in cat s'a simtit necesitate ca scolele: primara, normal, profesionala si de menagiu, care erau concentrare in acelasi local devenit in timpurile din urma cu tot insuficient, sa se desparte in sectiuni cu o administratiune fie-care a-parte, ceea ce sa si face.

Acesta despartire reclama noui cladiri: In anul 1895 - 96 sa construesce un sir de cladiri in partea apusana a vechei cladiri si in care sa muta sectiunea normala. In partea rasaritena sa construessce tot in acelasi an un alt sir de cladiri pentru scolele: primare si profesionale. Pentru scola de menagiu, ne fiind locul destul de incapator de o cam data ramane atasat tot pe langa sectiunea profesorala pana la 1900 cand se stramuta intr'o casa inchiriata in oras."

"Scola profesionala s'a infiintat pentru elevele care n'aveau aplicare pentru carte. Inca de la infiintarea Asilului sa creiase pe langa dansul un atelier de cate-va meserii cu scopul bine definit ca sa invete - copii si copilele caci la inceput Asilul a fost mixt - cate o meserie; iar ca hainele elevelor sa fie confectionate aici, ocupatiunele principale ale elevelor au fost mai cu sema in bransele croitoriei si tesatoriei si cele relative la trebuintele casnice. Inainte de a se infiinta scola profesionala propriu disa, fetele lucrau lucruri de comanda si in special tesiau panza. (...)

Atelierele de tesatorie erau instalate in baracele, unde fusese spitalul militar Rusesc. La 29 Maiu 1882 atelierul de tesatorie se stramuta de la barace in barace construita expres langa casa intendentului de adi, care a costat 2115, lei 10 bani.(...)

A existat in Asil un fel de scola normala inferiora, pentru copilele ce aveau aplicare la invetatura. In anul 1881, Octombre, se infiinteza scola Normala Superiora, pentru formarea invetatorelor si institutorelor. Infiintarea ei s'a facut tocmai pe principiul enuntat mai sus, ca sa li se dea elevelor ocasiunea a'si incerca talentele in tote ocupatiunile potrivite firei femeesci. Cursul este de 6 ani, si pe langa care se infiinteza si o gradina de copii.(...)

Comitetul diriginte al scolei, comite imprudenta de a transforma in parte programul scolei Profesionale, in cel al Normalei si Ministerului Cultelor, cu adresa No. 14320, din 8 Octombre 1881, aproba transformarea in parte a programei scolei profesionale, in scola de invetatore. (...) Asilul va deveni prima scoala de lux in tara."

"Asilul se imparte in 1883 in sase sectiuni si anume:

I) Scola pregatitore sau froebeliana, care avea 31 eleve interne si 3 externe, copile care n'au trecut inca varsta de 7 ani.

II) Scola primara cu patru clase, cu 186 eleve interne si 7 externe.

III) Scola pedagogica in care se pregatesc elevele pentr cariera de invetatore, infiintat in anul 1883, trei clase cu 64 eleve interne, insa pentru anul 1885, urma sa fie considerate drept clase divisionare ale scolei Normale divisionare.

IV) Scola Normala secundara, curs de 6 ani, in care elevele se pregateau pentru cariera de institutore urbane ori la scoli secundare, cu totul 129 eleve interne si 7 externe, intre care 14 in clasa a V-a si 9 in clasa a VI-a."

"In anul 1882 Asilul trece de sub administratiunea Eforiei Spitalelor Civile sub cea a Ministerului Cultelor, consecinta se vede imediat. Ministerul de acum inainte numesce pe profesori conform legei invetamentului secundar si nu se mai recutau profesorii ca in timpul eforatului, recrutare, care dupa cum am spus ramanea ideala in analele invetamentului romanesc. Ministerul Cultelor cel dintaiu lucru care il face este ca desfinteza scola centrala de fete si urma firesce acum ca copilele bursiere solvente si semi solvente sa vina a'si continua cursurile la Asil; asa in cat, de acum inainte Asilul va deveni o scola de lux de prima ordine, luand o desvoltare neasceptata dar prin acest fapt Asilul este abatut de la adeverata lui menire.

Pentru aceste motive Ministerul Cultelor a trebuit sa faca noui cladiri pe langa localul asilului, asa ca in anii 1895/1896 construesce de ambele parti ale asilului si anume in partea apusena o cladire compusa din 17 camere cum si alte dependinti in care sa stramuta scola normala, iar pe langa vechea cladire sa mai construesce ina un alt numer tot asa de mare in care reman sectiunea primara si profesionala."

(Fragmente din cartea - G.M. Ionescu - Istoria Cotrocenilor, Lupescilor si Grozavescilor, Bucuresti 1902)

Azilul a fost mentinut pana in 1948, cand a fost desfiintat si capela inchisa. De atunci in cladirile azilului au functionat pe rand Institutul Pedagogic, unele sectii ale UNIBUC, iar in prezent Institutul de Cercetari pentru Epurarea Apelor Reziduale.