Cronica plictiselii pe doua roti

Motto: Bai Ioane, mai biciclim si noi anu' asta?

Epistemologic vorbind, nu cunosc mecanismul absconcs al picaturilor de ploaie care se hotarasc sa conspire impotriva mea inca din momentul in care ies din birou urland de fericire: SUNT IN CONCEDIU BAAA! Asa a fost si anu trecut, asa e si acum. Si-apoi din alea 15 zile de lene grava, 9 se dusesera pe apa sambetei si a tuturor celorlalte rauri umflate si viituri peste sau prin care trecusem in prealabil in periplul meu prin Rumeinia, "lend of ciois".
Mari, munti si alte forme de relief care gadila ochiul si imaginatia mi se perindau scaldate in soare prin minte, dar toate sub semnul fatidicei Romica Jurca: za mighty Yellow Code...ai de p**a me'.
Ultima data cand am indraznit sa contest prezenta autoritara pe sticla teveului a lu' tanti Jurca am cam patit-o. Asa ca ...

Ne suim (eu si Ionut, individu care tot apare prin pozne) pe toacle si toaclele-n tren


SPUF !!!

Am picat din nori si ne-am trezit aici:

Deasupra Kronstadtului, orasu ala gen Munchen miniatural unde vin bucurestenii la sfarsit de saptamana sa-si cheltuie banii atunci cand nu fac liniute pe A2 in drum spre mare.

scrutand cu incredere zarea in cautare de noi orizonturi (parca suna a reclama proasta la banci)

si-n departare am ginit printre traznetele si potopul iscat de Romica Jurca un castel minunat pe care mii de copii si tineri si batrani si plictisiti asa ca noi din lumea intreaga vin sa-l vada manati ca turmele de oi de stereotipul sangeros al lu' fraieru' de Dracula...care nu exista, de fapt nu e decat castelul...fara mobila...doar zidurile...

Am bagat un photo session pe doua roti:

Branul l-am gasit asa cum gasisem si Poiana Brasov, adormit si lipsit de turisti asa cum era si Venus lipsita de haine in tabloul faimos al lui Botticelli (moama ce-am zis-o). Si-apoi ne-am simtit cum probabil se simt si pescarii din 2 mai sau Vama in luna noiembrie, atat de bucurosi incat ne-am tarat fierataniile inapoi la pensiune sa bagam o tura de somn.

Macar am prins un apus bengos...ce cucu meu (sa moara Romica Jurca de ciuda).



zorii zilei ne arunca mai departe spre Moeciu si Pestera si nu in ultimul rand satul traditional Magura, care de atata traditie arata ca un puzzle din tigle colorate, sa ne traiasca parvenitii si capitalismul feroce.

pe dealuri si coclauri

pe coclauri si dealuri

pe coclauri si coclauri

si-apoi facem pauza

Si fugim din nou de nori, inapoi acasa intre betoane sa ne revenim. Prea mult aer curat strica plamanilor de plumb. Haideti sa lancezim iar in canapele pana la mult asteptata canicula...
Ca PS m-am decis sa bag totusi o poza "crop-uita" a satului traditional Magura, in care am ascuns viloacele de neam prost.

si inca una...bonus

Biertan

Pe langa faimosul donariu al lui Zenovie cu care ne exasperau profele de istorie prin generala, la Biertan, pe langa Medias, mai gasim o manastire fortificata "belea", inclusa de UNESCO prin '93 in patrimoniul mondial. Cum prin preajma ei nu se afla nici un Aqua Park sau club de fitze, dracu stie ca undeva in inima Ardealului poti gasi o cetate cum vezi doar prin "afara". N-am de gand sa insir aici date despre ea, internetul e plin de informatii in acest sens, asa ca va las sa admirati poazele si sa dati o fuga pana acolo...MERITA!

Castelul Huniazilor

casSpun ca zane trei deodat
Trei cetati au ridicat
Una-n Hunead, cealalta
La Gradiste-n deal inalt
Alta Orlea p-un deal mare,
Pe sub care Streiul trece
Cu suvaiturã tare,
Cu pastravi si apa rece.
Când odata se-ntalnira,
De cetati s-au întrebat,
Ceste douã sus sarira
Si superb au cuvantat:
Nostrele cetati pe mane
Ori ajute ori n-ajute
Domnul, gata le vom pune,
Hinedoara spune iute:
Si eu pest-o saptamana
De-mi ajuta Dumnezeu,
Si-mi va fi cu indemana
Voi fini tot lucrul meu.
Iaca dar c-a ei cetate
Buna fu si azi se vede
Dar cazut-au celelalte
Stand zidiri cu iarba verde.
Doua zane intr-acea ora
Fier cumplit aridicara
Iute dupa Hinedoara
Învartind il aruncara
Care catre munti fugise
De mania celor doua
Si la tara mai sosise.
Fierul muntele în doua
L-au lovit si l-au taiat,
D-ice muntele si noua
Se numeste Retezat.

Cetatea de Scaun a Sucevei

Cetatea Sucevei, a ramas datorita urmasilor lui Hakan Şükür si a furiei proletare de dupa '47 cam singurul punct de atractie din capitala Bucovinei. Ruinele ramase azi in picioare sunt partial reconstruite, partial ramase in starea de dupa incendiul din 1675, cand Dumitrascu Cantacuzino a decis ca e mai bine sa-i pupe-n dos pe turci si sa lase Moldova fara cetati si fara aparare.
E, zic eu, relevanta relatarea lui Ion Neculce: "triimis-au Dumitraşco-vodă pe Panaitachii uşerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetăţile, şi cu alţi boieri. Şi atunce, ieşind nemţâi din Suceavă, au întrat acel Panaite, tălmaciu agăi, şi cu acel agă ... Dece atunce au strâcat cetatea Sucevei ş-a Neamţului ş-a Hotinului... şi punând lagum (praf de puşcă), sub zidurile cetăţilor le-au arungat din temelie. Numai cetatea Sucevei, neputând-o strica cu lagum au umplut-o cu lemne şi cu paie, apoi le-au dat foc de au ars. Şi astfel slăbindu-i zidurile din pricina fierbinţelei de tot mari s-a risipit cetatea"

...pentru toate celelalte exista Wikipedia.