Bucureștiul este un oraș frumos cu străzi, mașini, copaci, case și blocuri în care locuiesc oamenii muncii, iubitori ai râului și ramului mioritic, prin care zburdă cățeluși drăgălași, zburătoare antisociale și multe șopârle. Primăvara capitala noastra înflorește ca o floare de nufăr pe lacul Tonola, dar acum fiind iarnă nufărul este înghețat. Apa dulce pe care cine-o bea nu se mai duce curge zglobie prin făgașul său de beton socialist oglindind mândrele construcții ale avântului democratic ce-și privesc părintește din zările albastre suratele burghezo-moșierești și proletare.
Zapada așternută ca o plapuma de cristal peste trotuare încântă trecătorii cu tonalitățile ei maronii-gri deschis. Lumina neoanelor se strecoară ghidușă prin labirintul de cabluri, puternică dovadă a progresului informațional bucureștean. Totul este numai voie bună, cânt și veselie.
Din piepturile trecătorilor răzbate un strigăt de admirație: Falnic oraș!
Academia Militara (vedere dinspre B-dul Eroilor)
